Si ei sunt ai nostri… din pacate

Scris de Honey 24 March 2009

Am fost in seara asta intr’un bar in care merg frecvent. Chiar ma simt bine acolo si, pana in seara asta, imi placea ca e liniste, nu vin cocalari sau idioti care sa’ti strice buna dispozitie. Si, pe langa toate, chiar e si aranjat super dragut. Bine, nu prea’mi place cum sunt aranjate acum zonele pentru fumatori si nefumatori, dar nu asta conteaza.Eram numai eu si prietena mea in salonul pentru fumatori si au aparut doi indivizi. Pe unul dintre ei l’am citit din start ca’i cocalar. De ce?! Pai de cand a intrat vorbea la mobil cu o voce puternica, injura si vorbea… ca un cocalar. S’au asezat la masa, iar cocalarul s’a apucat sa strige dupa chelner… Da’ nu la modul elegant, cum stiu eu ca se face… Nu mai stiu exact cuvintele, dar au fost ceva de genul “bah! aici cine pula mea serveste?!”… Apare chelnerul, aduce meniurile, la care cocalarul reactioneaza… “Ce pula mea imi aduci cataloage?! Vin’o cu un Santal si mai repede in pula mea!”

Bine… Istorioara poate continua, pentru ca omul s’a dat in pepeni tare… Urla, injura, vorbea aiurea… La un momentdat au mai aparut trei prieteni de’ai lor si cocalarul a inceput cu povesti de 10 ani, gen “ce l’am omorat pe ala”, “eu il fut pe alalalt”… Tampenii din astea care le spun copiii in fata blocului ca sa faca impresii. Iar cand a strigat iar dupa chelner si a aparut o chelnerita, iar a inceput “distractia”. S’a luat de saraca fata ca de ce vine ea, ca vrea sa’l faca la bani… Alte tampenii… In fine.

Cert e ca s’a dus buna dispozitie. Nu ma mai puteam simti nici eu, nici prietena mea, in largul nostru. Si, ca sa fiu realist, logic ca ne temeam, intr’un fel sau altul, pentru siguranta noastra. Atata timp cat acest imbecil urla prin bar de parca era a lu’ ma’sa, cum sa nu ma gandesc ca putea urla si la mine sau la prietena mea. Iar, atata timp cat el era beat, de unde sa stiu ca nu’i trece prin cap ca eu as fi cel mai mare dusman al lui?!

Partea proasta e ca si ei sunt ai nostri, ca e plina tara asta de ei si ca vom ajunge zilele in care nu vom mai putea merge prin baruri, restaurante sau discoteci pentru ca vom da piept in piept cu ei. Si culmea e ca pe astia nu’i leaga nimeni… Oare tot in tara asta ar trebui sa traiasca si copiii mei?! Eu sper ca nu.

Post to Twitter Post to Facebook Post to Ping.fm

Comentariile sunt inchise.