Vazand azi, pe drum spre servici, agitatia de pe strada si zecile de elevi ce se indreptau spre scoala, mi’am adus aminte de prima mea zi de scoala. Chiar si cea din clasa intai. Si, cu toate ca’mi aduc aminte de emotiile ce le aveam in prima zi ca elev din viata mea si de cat de frumos mi se parea sa fi scolar, nu voi discuta despre asta. Altceva vreau sa scriu si o sa va dati seama de ce…
Imi aduc aminte cum eram, sau cum era, prima zi de scoala la liceu. Cum ne comportam, cum veneam la scoala si ce facem in acea prima zi. Erau si pe vremea mea fite si fitosi, sau fitoase, dar totul era intr’un cadru mult mai decent, mult mai civilizat. Aveam un oarecare respect fata de colegi si mai ales fata de profesori. Ne intalneam cativa prieteni si, impreuna, mergeam agale spre liceu. Pe drum povesteam tot felul de aventuri sau de traznai din vacanta si ne faceam planurile pentru inceputul scolii. Iar odata ajunsi in curtea liceului, ne adunam toti colegii si ne puneam pe povesti, barfe sau alte tampenii copilaresti. Asteptam sa inceapa festivitatea de deschidere a anului scolar si sa vedem de la ce ora tre’ sa intram in clase pentru primele ore. Mai mereu eram insotiti de un buchet de flori si de un zambet…
Precum spuneam, dimineata, pe cand ma indreptam spre servici, ma uitam la elevii din ziua de azi. La generatia noua, cum li se spune. Sincer… mi’au lasat un gust amar. Marea majoritate a fetelor erau imbracate si aranjate de parca mergeau la un majorat, nicidecum la scoala. Machiate strident, mirosind de la cativa pasi a parfumuri mai scumpe sau mai ieftine, fuste scurte sau pantaloni mulati, mai un decolteu… Asta era imaginea de dimineata. O parada a tinutelor si toaletelor. Exista asa ceva pe vremea mea?! Nu! Atunci totul era mult mai decent.
Stam si ne intrebam de ce nu se mai face scoala ca pe timpuri, de ce nu mai exista interes pentru invatatura. Pai daca ne uitam printre elevi, nu stiu cati dintre ei chiar sunt interesati de ore, de scoala, de carte. Pentur marea majoritate, si nu cred ca gresesc sau ca exagerez, scoala e privita acum ca un job… Un prim loc de munca, unde te inveti cu programul si cu responsabilitatile. Poate asa’l priveam si noi, poate nici pe mine nu m’a interesat prea mult scoala, dar, oricum, afisam un altfel de comportament.
Cum credeti ca se simte un profesor, cu un salariu de 1000-1500 de lei, cand trebuie sa predea unor elevi ce au telefoane mai scumpe decat salariul lor pe o luna?! Cum credeti ca se simte un profesor cand isi vede elevul parcand in fata scolii, cat mai aproape de intrare, masina de zeci de mii de euro?! Ce autoritate mai poate avea un profesor cand taticul unui elev rezolva problemele acestuia, pe euro, in biroul directorului?!
Nu! Nu sunt de acord cu modul in care se face scoala acum. Nu sunt de acord cu modul in care se imbraca si se poarta o parte din elevi. Nu sunt de acord cu acei liceeni care vad in scoala un HI5 real, nu virtual. Nu sunt de acord sa vad fetite machiate si imbracate ca de discoteca. Nu sunt de acord cu toate astea si, daca se vrea o reforma in invatamant, de aici ar trebui plecat. Imi aduc aminte ca pe vremea lui Ceausescu am purtat, o zi intreaga, la scoala fundite de fata doar pentru ca aveam parul cu 1 cm mai lung decat trebuia. Nu va spun ce jenat ma simteam si cat de repede m’am tuns in acea zi. Atunci era un control asupra elevilor… Acum… Elevii controleaza totul. Si cel mai dureros e ca sunt elevi ce vor sa faca scoala, dar nu pot. Pentru ca sunt eclipsati de stralucirea VIP’urilor… Asta e parerea mea!
