Nu cred ca trece o zi in care sa nu aflam de la stiri de vreun accident de munca pe santierele din Romania. Unele sunt mai usoare, altele mai grave, culminand cu cele in care muncitori isi pierd viata. Si pentru ce?! Pentru o paine si ceva cald pe masa. Ma strange in spate cand ma gandesc la ce se supun unii oameni pentru cativa lei. Ma strange in spate cand vad cum saracia acapareaza tara asta, cand vad cum clasa mijlocie, tamponul dintre saraci si bogati, dispare.
Peste tot se vorbeste de criza financiara, de cat de rau va fi, de ce sacrificii vom fi nevoiti sa facem pentru a iesi cu bine din ea. Dar nimeni nu credea ca se va ajunge sa’ti sacrifici viata pentru a’ti pastra locul de munca. In marea majoritate a cazurilor, in accidentele de munca, se dadea vina pe mort. E cel mai comod si nimeni nu e tras la raspundere. Dar, cu toate astea, incep sa cada capete de sefi ale unor firme de constructii. Si’mi da o oarecare speranta, credinta poate, ca justitia din Romania ar mai avea o sansa ca sa inceapa sa functioneze.
Ma gandesc cu groaza la ce riscuri se supune un amarat de muncitor in momentul cand se baga intr’o groapa, intr’un sant, cu toate ca nu s’au luat toate masurile de siguranta. Ma tot uit si la muncitorii ce sapa in centrul Sucevei si vad cat de putine norme de siguranta sunt respectate, cat de des se supun accidentelor. Si, revin… Asta pentru a’si putea pastra un loc de munca, mai ales acum cand e asa de greu sa’ti gasesti unul. Asa ca lumea inchide ochii, probabil se roaga la Dumnezeu, si intra in groapa. Intra ca sa’si faca treaba, chiar daca nu e sigur ca va mai putea iesi viu vreodata.
E atat de frustrant si de ingrozitor sa vezi cum se duc vietile omenesti, sau la ce e dispus un om sa faca pentru o amarata paine. Si e si mai frustrant sa vezi cum marile firme exploateaza din plin aceasta criza si’si sacrifica pur si simplu angajatii, pentru a’si finaliza niste lucrari.
Romania, te iubesc!!!
