Nu vreau sa credeti ca imi voi transforma blogul intr’un fel de “Din dragoste” sau ceva siropos. Doar ca, in momentele astea, numai la iubire si la tot ce implica acest sentiment maret ma gandesc. La iubire, la relatie, la cuplu, la planuri, la viitor, la fericire… Venind ca cireasa de pe tort, tocmai am descoperit blogul unei vechi prietene de ale mele (si sper sa nu ma insel), Andreea Retea. De curand a scris un articol care, intr’un fel sau altul, are legatura cu ce traiesc acum, ce simt acum. Asa ca m’am hotarat sa discut si eu pe tema articolului respectiv, dar nu numai.
Da Andreea, dragostea nu te schimba. Nu te schimba radical, nu va transforma, precum spuneai si tu, broscuta urata intr’un print. Dar dragostea schimba omul… Ii schimba caracterul, ii schimba unele obiceiuri, ii schimba viata. Atunci cand apare acea dragoste de vis, acele sentimente marete si greu de controlat, viata ta se schimba. Scriam nu demult intr’un articol cum am descoperit eu ce inseamna sa iubesti trup si suflet. Scriam, de curand, in alt articol, cum vad aceasta dragoste dupa 7 luni de relatie. Dar nu am vorbit niciodata despre anumite schimbari, despre anumite modificari aparute la noi, la mine si la Raluca. Anumite lucruri care s’au schimbat pentru ca asa am simtit noi. N’am scris despre asta pentru ca mi s’a parut mult prea personal. Dar acum, voi scrie. Voi scrie pentru ca, aflandu’ma intr’un moment critic in viata mea pe plan sentimental, ma voi elibera. Voi elibera si binele si raul din mine si ma voi simti mai bine…
Pana sa o cunosc pe Raluca eram un om diferit. Chiar daca imi iubeam fosta partenera, niciodata nu am pus atata pret pe relatia noastra. Si asta mi’am dat seama acum, cand am vazut si simtit altceva. Cand, fara sa vreau, am tras o linie… Raluca si restul… Restul lumii, restul lucrurilor, restul activitatilor. Iar aceasta delimitare a venit din suflet, fara sa mi’o impun, fara sa mi’o ceara Raluca sau altcineva. Am inceput sa ma port diferit, sa privesc diferit anumite lucruri. Sa iau exemplu casatoria… Crede’ma ca eram omul care vedea in casatorie acel pas iminent pe care oricum nu ai cum sa’l eviti. Acum… e un pas pe care mi’l doresc, poate nu exagerez, ca o femeie. E un pas care vreau sa’l fac pentru ca asa’mi dicteaza sufletul, nu pentru ca asa e firesc in societate.
Pana acum 10 luni altfel ma comportam si cu femeile. Pana acum 10 luni, chiar daca in ultimii 3 ani am fost cat de cat fidel, nu ma abtineam sa nu mai fac si cate un pas gresit, sa nu mai caut cate o aventura, cat de mica. Acum… nimeni si nimic in lumea asta nu e mai important decat Raluca si relatia care ne straduim sa ne’o construim. E o schimbare… Si nu e controlata de mine, nu e voita… E din interior, din suflet, pentru ca asta simt. Si ma simt foarte bine asa.
Dadeai exemple de “sacrificii”, sa zic asa, ale dragostei. De faptul ca el se duce la dans ca sa’i faca pe plac ei. Da, sunt si astea schimbari. Voite, care le faci pentru a vedea bucuria iubitei sau iubitului. Sunt schimbari care, intr’un fel sau altul, tot din interior vin, tot din inima. Nimeni nu spune ca cineva se va schimba radical pentru partener, sau din dragoste. Nu! Dar unele lucruri se schimba ca vrei, sau nu. Conteaza ce simti, ce’ti dicteaza inima si apoi creierul. Bine, de multe ori e firesc sa asculti prima data creierul, dar suntem oameni. Si de multe ori luam decizii prostesti pentru ca ne lasam dusi de val, purtati de sentimente si, inevitabil ajungem sa gresim.
Si da… Aici am vrut sa ajung. La greseli prostesti facute din dragoste. Pentru ca ele sunt, exista si’s cele mai dureroase. Sa vezi cum ajungi cu relatia intr’un impas, sa te simti pe marginea prapastiei, sa vezi cum totul in jurul tau se destrama, sa simti cum… pierzi totul. Am reusit, din pacate, sa o fac si pe asta. Am gresit! Am gresit de multe ori impins de acele sentimente mult prea puternice pentru mine. Am gresit pentru ca m’am incapatanat sa nu’mi ascult deloc mintea, sa fac numai ce’mi dicteaza inima. Si, prima greseala, a fost ca, vrand sau nu, am sufocat’o. Am sufocat’o pentru ca o vroiam mereu in preajma mea. Vroiam sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa fim numai noi doi. Nu mi’am dat seama ce fac decat zilele astea. Si, cu toate ca vedeam diferit lucrurile, voi schimba acest lucru. Inteleg ca are nevoie de libertate, de spatiul ei, de timpul ei. Acum inteleg, acum ceva timp in urma nici nu vroiam sa concep acest lucru. Ma incapatanam sa privesc lucrurile din alt unghi… Si?! Am gresit. Paradoxal este ca, in trecut, nu simteam atat de mult nevoia de a sta cu partenera. Acum o simt… E tot o schimbare…
Si nu e singura greseala. As putea enumera multe greseli facute… din dragoste. Sau, de ce sa n’o recunosc, unele facute din cauza unei neincrederi. Dar nu despre asta vreau sa discut. Greseli, schimbari… Am devenit extraordinar de gelos, de posesiv, de… paranoic. Daca nu ne auzeam la telefon imi faceam scenarii, daca simteam in vocea ei ca e suparata sau are ceva imi faceam scenarii, daca o sunam si nu’mi raspundea imi faceam scenarii… Da, sunt greseli, sunt schimbari. Din pacate astea’s schimbari in rau, lucruri ce le voi schimba la loc. Stiu ca pot si chiar imi doresc sa schimb multe la mine. Sa redevin, dintr’un punct de vedere, acel om care eram odata. Acel om care nu sufoca pe nimeni, care nu era atat de gelos, care nu era atat de posesiv. Pentru ca asta distruge totul intr’o relatie. Si da, culmea dar o stiu. Si, culmea, nu mi’am dat seama de acest lucru pana acum. Nu mi’am dat seama cum am ajuns, ce fac.
Off… Cate ar mai fi de spus. As putea scrie pagini intregi despre iubire, despre dragoste, despre relatii, despre greseli, despre schimbari. Dar, ma voi opri aici. Si, tragand linie, in mare parte acest sentiment unic numit iubire adevarata te poate schimba. Si, chiar o face! Si da, e anormal sa’i ceri partenerului sa se schimbe radical pentru tine. Sa’si schimbe, cum spuneai si tu, preferintele culinare, magazinul de la care face cumparaturile, locul in pat… Da, se poate. Dar nu poti schimba TU un om… Doar dragostea…
PS. Stiu ca nu sunt coerent zilele astea, dar sper sa nu’mi fi amestecat prea tare ideile in acest articol, in asa fel incat sa nu se mai inteleaga nimic din el.
