Astept sa se faca de ora 17… Ma doare plictiseala. M’as scarpina in cur, da’s plictisit si de asta. Si’astept sa vina ziua de maine, aceeasi ora… Ora 17. Ultima ora de munca, primele minute din concediu. Concediu… Ce frumos suna. De’abia astept sa ne urcam in masina si sa fugim. Sa ne simtim bine, sa nu ne intereseze nimic inafara de persoanele noastre. Sa ne facem programul cum vrem, sa nu depindem de nimeni si de nimic.
Brasov… Un oras care’mi place foarte mult. Un oras in care ai ce vizita, ai ce face, nu te poti plictisi. Un oras pe care’l stiu destul de bine si’n care, pana acuma, Raluca n’a apucat sa mearga. Deci vom avea ce face si ce vizita… Si, mai mult ca sigur, nu ne vom plictisi. Ce frumos va fi! Cred ca va fi cel mai frumos concediu. Sunt sigur de asta.
Ca sa concluzionez un post fara noima… Ce’ncerc sa spun e ca:
- de maine sunt in concediu;
- vom merge la Brasov;
- voi scrie din cand in cand si voi posta si ceva poze din calatorie;
- MA PLICTISESC DE MOARTE.
Cum as fi putut pune titlu la postul asta?!
