În primu’ rând nu-mi place frigul pentru că tre’ să mă îmbrac ca la balamuc. Chiar dacă merg cu maşina la servici, sau în altă parte, pe distanţe scurte oricum îmi este rece. Până se încălzeşte în maşină eu tre’ să mă opresc deja.
Nu-mi place că, atunci când ninge, tre’ să suport frigul până curăţ maşina de zăpadă. Şi asta durează minim 5 minute, timp în care-mi îngheaţă, deobicei, mâinile şi picioarele.
Nu-mi place frigul pentru că nu mă lasă să mă îmbrac mai comod, mai subţire. Peste asta, niciodată nu ştiu exact cât de gros să mă îmbrac. Şi asta nu pentru că n-aş avea vârsta necesară, ci pentru că dimineaţa când plec de acasă e o temperatură, iar când mă întorc după-amiaza e altă temperatură. Aşa că ori dimineaţa-mi este frig, ori seara-mi este cald. Să nu mai spun că la birou mor de cald şi mă apuc de streaptease.
Mă disperă şi faptul că nu mai pot face plimbări mai lungi pe jos, pentru că ne îngheaţă nasul şi urechile. Mă oftic că nu mai putem sta pe terase şi tre’ să mergem în baruri pline de fum şi, în unele cazuri, de cocalari. Oare ăştia de ce nu-şi fac un iglu şi să hiberneze acolo până-n primăvară?
Pe final, mă disperă frigul pentru că nu mai putem ieşi la gratare, nu mai putem merge pe malul unei ape, la piscină şi, de ce nu, nu mai avem astfel de privelişti…
Uite de asta-mi doresc să locuiesc într-o ţară în care să fie cald mereu, iar cu zăpada şi cu frigul să mă întâlnesc numai atunci când simt nevoia. Adica de Crăciun şi atât.
