Astazi, pe la 12 si ceva… In centru, unde se sapa de zor cu reabilitarea termica, isi face aparitia o masina a Primariei. Din ea se da jos vicele Seredenciuc. Toata lumea se opreste, toti muncitorii iau pozitia protocolara, iar vreo doi mai tupeisti ies in “intampinarea” edilului. Si’ncepe distractia…
Vicele se uita prin santurile facute, muncitorii explica de zor cum merge lucrarea… Vicele intreaba una’ alta, muncitorii sar prin sant, explica tot, gesticuleaza si’i pupa bucile vicelui.
Apare si sefu’ de echipa, care a avut de rezolvat ceva in capatul celalalt al santului. Se apropie, da noroc barbateste cu vicele si’ncepe sa trambiteze. Explica si el, mandru, cat de frumos merge lucrarea. Banui ca’i imbuiba capu’ cu prostii, ca sa nu fie trasi la raspundere ca se misca asa de greu. Doar e simplu… Incepi sa vorbesti in termeni cat mai intortocheati, ca sa pari interesant si sa pui gravitate pe fapte, iar interlocutorul va crede ca’i martor la nush ce mega-lucrare… Nu la sapatul unor santuri pentru inlocuirea unor tevi.
Dar nah… Asa se munceste pe la noi. Fara drag si fara spor. Ziua trece, leafa vine. Iar cand apar ai mai mari, luam pozitiile de victime si spunem ca’i foarte greu si foarte complicat… Doamne… ce bine’i in Romania.
Ahh… Dupa ce’a plecat vicele, lumea a intrat in pauza. O pauza binemeritata, pentru ca erau surmenati complet. Si, se stie… Pauzele lungi si dese cheia marilor succese!
PS. Zilele trecute am aflat ca, in urma sapaturilor din centru, s’a descoperit ca teava care asigura pana acuma transportul agentului termic e veche de 90 de ani si’i in stare perfecta de functionare. Dar nah, aia’i facuta de austrieci. La noi nici macar un an nu tine ceva.
Hai bafta!
