De 3 (trei) zile umblu sa inmatriculez o masina. Nu are rost sa povestesc pas cu pas ce am facut, dar vreau sa povestesc despre aventurile de la Primarie. Prima treaba socanta e ca, desi masina nu a fost inmatriculata pana acum pe teritoriul Romaniei, am fost nevoiti sa platim impozitul pe ea de la data dobandirii. Un fel de explicatie logica ar fi… Aceea ca detineam acest bun… Dar totusi… Atata timp cat masina nu a fost inmatriculata in Romania, deci noi nu ne puteam folosi de ea pe teritoriul tarii, de ce sa platim impozit?! In fine… Asta’i prima.
A doua… Ducem actele la Financiar, pentru verificari si stampila pe Fisa de Inmatriculare. Imi ia o doamna toate actele, le rasfoieste, iesim din birou si le duce la Registratura. Ii cer voie sa ma uit printre acte, sa nu fi scapat acolo ceva in original, dar doamna ma asigura, pe un ton raspicat, ca nu sunt decat copii… Merg pe incredere si plecam. Azi, la Serviciul Inmatriculari, imi dau seama ca nu am contractul de vanzare-cumparare din Germania. Waw… Asta da soc. Si partea cea mai faina e ca, daca nu’l gaseam, nu puteam inmatricula masina.
Norocul nostru e ca am o cunostinta la Primarie si m’a ajutat. A mers la Registratura si mi’a gasit contractul. Asa ca, dupa 3 zile, multe drumuri si multi bani cheltuiti, am reusit sa inmatriculez masina. Desi am mai inmatriculat masini, de data asta a fost un adevarat chin. Si nu stiu daca as mai face’o curand.
