blogu' lu' Honey

Citeam azi un articol scris de Raluxa care mi-a dat puţin de gândit. Unde se opreşte o relaţie, care-s limitele ei? Este interzis într-o relaţie serioasă, de lungă durată, să participi la acţiuni intime ale partenerului tău? Există multă lume care ţine la intimitate, dar după câţiva ani aceasta dispare. Vrem sau nu, ne vom surprinde partenerul în diferite ipostaze, pentru că asta înseamnă viaţă de cuplu. Din moment ce împarţi acelaşi acoperiş cu o persoană, care ar fi şansele să nu te intersectezi cu el/ea la baie atunci când face duş, pipi sau… caca? Aproape nule.

Din moment ce dormim în acelaşi pat, facem dragoste (deci, culmea, ne vedem fiecare părticică a corpului), de ce nu am face duş împreună? Mai ales că acel duş poate fi foarte excitant pentru orice cuplu. Ce poate fi mai frumos decât un duş cu iubitul/iubita, cu săruturi dulci, mângâieri tandre… continuarea o ştiţi voi. Are rost să ne oprim în intimitate? Eu zic ca nu.

Sau dacă, din greşeală, intrăm peste partener în baie atunci când îşi goleşte vezica, de ce să ne ruşinăm? Sau, dacă noi suntem cei surprinşi în toiul acţiunii, de ce să ne ferim, de ce să cerem partenerului să iasă? Toţi suntem oameni, toţi avem nevoi fiziologice şi, vrem sau nu, toţi ne pişăm, ne câcăm, râgâim sau beşim. Şi apropo de asta… De ce putem râgâi după ce bem o bere, dar tre’ să ne abţinem până ne ies ochii din orbite atunci când ne vine să dăm un pârţ?

De ce oare sunt femei care-şi fugăresc partenerii atunci când se epilează (sper că aşa se cheamă) pe picioare? Ce e aşa ieşit din comun să-ţi dai jos părul, ce-i aşa de ruşinos? Chiar dacă te eplilezi şi-n zone mai intime, bănui că nu ar fi prima dată când ar fi la iveală. Oare de ce nu pot bărbaţii să-şi privească iubitele atunci când au grijă de ele?

Cu un singur moment al intimităţii sunt de acord… Cel în care stam pe “tron” şi drenăm colonul. Mi se pare un moment în care parcă n-ai vrea pe nimeni în jurul tău. Dar, chiar şi aşa, dacă e o urgenţă, aş accepta ca partenera mea să fie prezentă. Pentru că, trecând peste toate, mi se pare anormal şi nefiresc să ne limităm doar la momentele frumoase, dulci dintr-o relaţie. Pentru că, precum spuneam, toţi suntem oameni şi avem aceleaşi tabieturi.

Nu aberez prea mult când spun că mie personal mi se pare uman şi logic ca într-o relaţie să ai parte şi de momente din astea. Din punctul meu de vedere, atunci când intimitatea personală este pe cale de dispariţie, când partenerul tău e prezent, voit sau nu, la diferite activităţi intime, relaţia dintre cei doi devine mai strânsă, mai legată. Cel puţin aşa percep eu intimitatea din cuplu.