… Si parca’mi vine si acuma greu sa cred ca cele doua turnuri au putut fi daramate asa de usor. V’ati dat seama ca vorbesc de World Trade Center, ziua fatidica de 11 septembrie. De fapt, 9/11, cum e cunoscuta in toata lumea. Cele doua turnuri erau unu’ dintre simbolurile Americii si “gardienii” Manhatanului. Iar in cateva minute totul s’a schimbat. In locul celor doua cladiri a ramas doar praf… Praf si durere. Durere care exista si azi in sufletele celor care si’au pierdut pe cineva drag in acea zi. Durere pe care nimeni nu o poate vindeca, suferinta pe care nimeni nu o poate alina.
Tin minte ca am urmarit, live – pe CNN, tot ce s’a intamplat in acea zi. Si nu’mi venea sa cred ce vad. Iar cand a venit momentul prabusirii primului turn, spuneam ca’i film, ca’i fictiune. Nu putea sa fie adevarat. O cladire nu se putea darama asa usor. Mai ales acea cladire. Mii de oameni nu puteau sa’si piarda viata atat de usor, pe timp de pace. Nu’mi venea sa cred ceea ce vedeam la televizor. Pana si acum, dupa 8 ani, imi este greu sa cred ce s’a intamplat. Si acum am un fior cand vad poze cu Manhatanul dinainte de 9/11 si dupa acea zi… Chiar si acum e ciudat acel loc gol… Lipseste ceva. Lipseste acel simbol.
Acea zi, acele turnuri, acele fapte, acele vieti pierdute, acel praf… Toate ne vor ramane vesnic in amintire… Dumnezeu sa le odihneasca sufletele in pace celor morti!
